Best Of “graffiti” studențesc-medicinist în Cluj Napoca

Cei mai apropiați confidenți ai mei știu la această oră că pentru mine liceul (acum cunoscut sub numele de Colegiul Național “Decebal” din Deva) a fost și a rămas o experiență nu prea plăcută. În schimb facultatea pe care am urmat-o, deși foarte dificilă dealtfel, a compensat de câteva ori mai mult traumatizanta experiență de dinainte.

Astfel, deși facultatea a fost destul de dificilă aveam totuși parte aproape zilnic de câte un eveniment care ne făcea să uităm de toate greutățile și să privim totul cu un zâmbet optimist pe față.

Și fiindcă pentru mediciniștii care trăiau în cămin, sala de lectură era ceva normal, aș putea spune că uneori făcea parte din rutina noastră zilnică, mi-am adus aminte de ce am văzut scrijelit pe pereții unei săli de lectură din căminul 9 din Hașdeu (cămin de fete, însă solidaritatea studențească ne lăsa și pe noi, băieții mai oropsiți de soartă, să folosim uneori sălile respective pentru a putea toci la câte o materie mai imposibilă).

Pe pereții unei astfel de săli de lectură am avut ocazia să citesc lucruri foarte interesante, lucruri care poate într-un fel mi-au deschis și mie ochii, adevăruri și filosofii venite din adâncul sufletelor chinuite de o soartă crudă, suflete de studenți și studente la Medicină. Pentru că nu am vrut ca aceste adevăruri și filosofii născute din frustrările proprii dar și general valabile să se piardă, mi-am scos la un moment dat pixul și le-am notat într-un carnețel cu gândul că poate o dată o să le pot arăta cuiva pentru a înțelege mai bine ororile și greutățile prin care au trecut generații întregi de studente și studenți la Medicină și nu numai.

Iată deci cele mai frumoase și mai interesante scrieri de pe pereții unei săli de lectură a căminului 9 din Hașdeu (cămin de fete de la Facultatea de Medicină din Cluj Napoca):

“Numai ce am pierdut îmi aparține pentru totdeauna!“

“Dacă nu belești ochii, belești belengheru’!“

“M-am acrit de atâta învățat!“

“Da, da, da-ți vine pe ea, pe vrăjitoarea cea rea!“

“To study, or not to study? That is the question!“

“Boală: Lăcomia Medicinistelor (unele vor multiplu de 10 x 10)

Indicații (terapeutice): Ca substitut se pot administra doze foarte crescute de $ sau DM (n.a. Deutsche Mark) sau înlocuitori locali (cu rezultate mai slabe și de scurtă durată sau chiar negative)

Contraindicații: maniere elegante, bun simț, iubire (n.a. pe perete era desenat aici o inimă străpunsă de o săgeată), etc.

Tratament: izolare, bătăi prelungite (și repetate), spălături bucale cu … (o gamă variată de produse lactate)

Evoluție: rezultat final incert!“

Acum, să nu cumva să vă faceți iluzii deșarte și să credeți că medicinistele erau singurele care aveau frustrări așa de mari pe cap. Iată de exemplu ce era scris mare pe peretele ABC-ului din fața căminului 10 din Hașdeu (cămin de băieți de la Medicină, situat chiar față în față cu căminul 9, cămin în care mi-am petrecut și eu primii 3 ani de facultate):

“To All Virgins: Thanks for Nothing!“

Sau ce era scris pe undeva probabil tot pe un perete al unei săli de lectură:

“Îmi place să mă bălăcesc în saliva ta,

Îmi place să-ți gâdil limba,

Îmi place să alunec duios pe faringele tău … Sunt eu, Spermatozoidul!“