1 Mai biciclăresc

Anul ăsta de 1 Mai m-am simțit mai bine ca niciodată.

Și pentru asta nu am avut nevoie nici de mici, nici de bere și nici de grătare.

De fapt, dacă stau bine să mă găndesc de ceva ani buni am “sărbătorit” 1 Mai în spiritul aventurii mai degrabă decât în spiritul picnicar.

Așa că anul ăsta, la propunerea lui Raul de a lua parte la caravana Deva-Certej a bicicliștilor din oraș am zis clar DA și chiar am plusat cu o continuare până la Săcărâmb și o întoarcere care inițial se dorea pe la Tufurile calcaroase din valea Bobâlna dar care în final ne-a ieșit pe la Banpotoc.

Și astfel am plecat încolonați frumos din Deva din fața Casei de Cultură și am ținut-o fără oprire până la ieșirea din Bălata unde coloana a repauzat ca să ne regrupăm și să ne mai hidratăm puțin la restaurantul din zonă.

Iar de aici s-a tras tare până la Certej unde, pentru caravană era capăt de linie și unde au avut de altfel loc “felicitările, masa și dansul” reprezentate în cazul de față de o sticlă de apă minerală la jumate, o banană și un baton de cereale pentru fiecare participant. Să fie primite!

Eu cu Raul și cu încă câțiva am păstrat doar sticla de apă primită iar restul bunătăților le-am împărțit la niște copilandrii din Certej care îi admirau pe participanții la caravană mai ceva ca pe mașinile străine.

De aici am părăsit caravana care se întorcea la Deva și am continuat urcarea până la Săcărâmb însoțiți de alți câțiva doritori de aventuri Off Road cu bicicleta.

După ce urcarea până la Săcărâmb ne-a terminat de nervi pe toți am început coborârea pe drumul forestier care continuă șoseaua asfaltată.

Iar după ce am scăpat relativ repede și de un carambol pe drumul forestier i-am dat bice mai departe:

Nu au lipsit nici penele de roată la câțiva dintre participanți, atât de multe și de dese încât am început la un moment dat să mă mir cum de-am scăpat așa ieftin eu, cu chinezăria mea de bicicletă!

Însă toate s-au rezolvat până la urmă și tot ce ne-a mai rămas a fost să ne bucurăm de priveliști:

Iar când am dat de o poieniță faină lângă vale, am profitat de ocazie fiecare în felul său:

Iar pe când am ajuns și noi în dreptul Măgurii de la Uroi parapantiștii făceau deja spectacol în aer:

Și pentru că ar fi fost păcat să las să treacă chiar așa ușor o tură atât de frumoasă cu bițele nu m-am putut abține și am făcut și un scurt film cu câteva din cele mai interesante momente ale aventurii:

Restul fotografiilor din aceeași aventură le găsiți aici.

Vizionare plăcută!